Noi formule privind organizarea şi competenţele Gărzii financiare

Cel mai recent act normativ privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare (HG nr. 1324/2009, M.Of. nr. 800 din 24 noiembrie 2009) redefineşte relaţiile de coordonare şi subordonare ierarhică, raportat la competenţele preşedintelui ANAF, atribuţiile şi competenţele conducerii Comisariatului General, în concordanţă cu obligaţiile şi competenţele acordate prin contractele de management directorilor coordonatori şi directorilor coordonatori adjuncţi ai secţiilor Gărzii Financiare. Ceea ce remarcăm noi este faptul că se aduc importante completări cadrului normativ existent, din motive de eficientizare a instituţiei în discuţie. Apoi, dat fiind că integrarea României în UE a determinat creşterea semnificativă a tranzacţiilor comerciale cu partenerii din statele membre şi diversificarea formelor de fraudare a veniturilor bugetului, se aduc şi unele clarificări modului de cooperare cu instituţiile având atribuţii similare din aceste state, prin direcţia de specialitate din cadrul ANAF.

O perioadă îndelungată (18 ani), Garda Financiară a fost recunoscută ca fiind acea instituţie publică de control financiar, cu personalitate juridică, în subordinea MFP (ANAF), finanţată de la bugetul de stat, care din punct de vedere organizatoric include Comisariatul General, ca structură centrală de conducere şi coordonare, Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti. Dacă iniţial secţiile în cauză au fost conduse de comisari şefi secţie, ajutaţi de comisari şefi secţie adjuncţi (funcţii publice specifice), în prezent (conf. OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice) acestea sunt conduse de directori coordonatori, ajutaţi de directori coordonatori adjuncţi, încadraţi cu contract de management. Din perspectiva competenţelor de control, a fost extrem de criticabil faptul că deşi, cu ocazia controalelor efectuate, comisarii Gărzii Financiare descopereau acte şi fapte de fraudă şi evaziune fiscală, aceştia nu erau în drept să stabilească impozitele/ taxele/ contribuţiile cuvenite bugetului general consolidat, sustrase de la plată. De asemenea, dat fiind modul de reglementare al sarcinilor şi obiectivelor stabilite prin lege, nu constituiau un sprijin real pentru organele fiscale în creşterea gradului de conformare al contribuabililor privind achitarea obligaţiilor bugetare. Aceluiaşi personal i-a lipsit şi abilitarea legală pentru luarea măsurilor asigurătorii când exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea, fapt ce a îngreunat recuperarea obligaţiilor fiscale stabilite. La toate aceste neajunsuri ale cadrului instituţional se adăuga şi faptul că nu a existat o procedură unitară pentru evaluarea prejudiciului fiscal, atunci când se constatau elemente/ împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală. Abia anul trecut, din raţiuni de îmbunătăţire a procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, Gărzii Financiare i s-au atribuit noi competenţe (prin OUG nr. 46/2009). De acum comisarii GF pot încheia acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum şi pentru constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, sesizând, după caz, organele de urmărire penală. Tot aceştia sunt abilitaţi să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, stabilesc implicaţiile fiscale ale acestora şi dispun, în condiţiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea. La solicitarea procurorului pot să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor legale a căror respectare o controlează, întocmind procese-verbale prin care pot evalua prejudiciul cauzat aferent operaţiunilor verificate. Toate actele procedurale pot constitui mijloace de probă. Drept sarcină permanentă o întâlnim pe aceea potrivit căreia comisarii GF efectuează, în exercitarea controlului operativ şi inopinat, monitorizări şi verificări necesare prevenirii, descoperirii şi combaterii faptelor de fraudă şi evaziune fiscală. Cel mai recent act normativ privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare (HG nr. 1324/2009) redefineşte relaţiile de coordonare şi subordonare ierarhică, raportat la competenţele preşedintelui ANAF, atribuţiile şi competenţele conducerii Comisariatului General, în concordanţă cu obligaţiile şi competenţele acordate prin contractele de management directorilor coordonatori şi directorilor coordonatori adjuncţi ai secţiilor Gărzii Financiare. Ceea ce remarcăm noi este faptul că se aduc importante completări cadrului normativ existent, din motive de eficientizare a instituţiei în discuţie. Astfel, la constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, comisarii au dreptul de a stabili impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume cuvenite bugetului general consolidat, sustrase de la plată, urmând să sesizeze organele de urmărire penală. A fost înlăturat şi obstacolul juridic ce îngrădea angrenarea personalului GF în acţiuni de sprijinire a organelor fiscale în creşterea gradului de conformare al contribuabililor privind achitarea obligaţiilor bugetare. În domeniul activităţii de control se stabileşte forma şi conţinutul formularului de proces-verbal care se încheie de comisari când constată împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, precum şi procedura de aplicare a acestui document. Tot acum, prin luarea măsurilor asigurătorii se poate acţiona operativ pentru prevenirea situaţiilor în care contribuabilii îşi înstrăinează bunurile din patrimoniu, cu consecinţa îngreunării recuperării prejudiciului fiscal. Apoi, dat fiind că integrarea României în UE a determinat creşterea semnificativă a tranzacţiilor comerciale cu partenerii din statele membre şi diversificarea formelor de fraudare a veniturilor bugetului, se aduc şi unele clarificări modului de cooperare cu instituţiile având atribuţii similare din aceste state, prin direcţia de specialitate din cadrul ANAF.

Noua Economie: Branduire şi singularizare

Noua economie, Ed. RAO, 2008, de Eugen Ovidiu Chirovici. Autorul s-a născut la 11 mai 1964, Făgăraş, este Doctor în Ştiinţe economice, jurnalist şi scriitor. Detine trei titluri de Doctor Honoris Causa. A primit mai multe premii pentru jurnalism si literatura iar in anul 2002 a fost decorat de Presedintele Republicii cu Ordinul Steaua României.


…Când începi o afacere, gândeşte-te precis unde te poziţionezi pe piaţă şi încearcă să mergi pe un segment cât mai specializat*. Nu deschide un restaurant pur şi simplu, deschide un restaurant pentru consumatorii de muzică rock, de exemplu, şi branduieşte-l ca atare, fă tot posibilul să-l singularizezi pe piaţă. Şi trebuie să studiezi bine conjuncturile – apropo de cunoaştere – pentru că nici o evoluţie internă şi/sau externă să nu te prindă nepregătit. Noua Economie presupune oportunităţi tot mai mari, dar şi riscuri şi eforturi pe măsură. De altfel, au prosperat economiile care au ştiut să fie aşa încă din urmă cu mai multe decenii. SUA (…) au avut prima economie din lume în care, încă din anii 1950, numărul „gulerelor albe“ – funcţionari cu studii medii şi superioare – l-a depăşit pe cel al „gulerelor albastre“ – muncitori cu calificare medie sau inferioară. Statul şi companiile au investit enorm în studii şi calificări multiple şi au educat antreprenoriatul şi forţa de muncă în spiritul unei flexibilităţi maxime. Din păcate, europenii au înţeles mai târziu această lecţie şi, prin urmare, rata şomajului în ţările Uniunii Europene este de aproape trei ori mai mare decât în SUA, deci şi presiunea asupra deficitelor sociale este mai mare. Când şocurile energetice au făcut nerentabile anumite fabrici şi activităţi întregi, s-a realizat mai repede decât în Europa că ele sunt o cauză pierdută şi au fost abandonate, chiar dacă s-a plătit un preţ social şi economic greu pentru moment. Considerentele sociale împreună cu nostalgiile bunăstării tuturor i-au determinat pe europeni să piardă ritmul şi nu l-au mai câştigat nici astăzi.

Dinamizarea atragerii resurselor prin FEADR şi FEP

Dezideratul accelerării absorbţiei sumelor alocate prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Fondul European pentru Pescuit (FEP) a determinat decizia completării şi modificării legislaţiei actuale care să asigure eficient reorganizarea Autorităţii de Management pentru Programului Operaţional de Pescuit (POP).

Concret, în urma adoptării OUG nr. 15/ 26.08.2009, respectiva autoritate se transferă din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) la MAPDR, ca „Direcţia generală Autoritatea de Management – POP”. Între altele, se abrogă şi prevederile care nu corespund legislaţiei naţionale şi comunitare în materia dobînzilor şi penalităţilor de întîrziere existente pentru creanţe bugetare. O serie întreagă de factori au generat un proces îndelungat şi laborios de emitere a procedurilor de lucru, fiind necesară urgentarea acestora ca urmare a recomandărilor primite din partea autorităţilor de audit – naţionale şi ale CE. Între factorii în cauză îi amintim pe următorii: Complexitatea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR) şi a POP, existenţa documentelor programatice care reglementează modalitatea de funcţionare a FEADR şi (FEP), elementele de diversitate existente între cele două programe de care trebuie ţinut cont şi cerinţele de acreditare impuse de PNDR, constînd în asigurarea separării fluxurilor pe cele două fonduri în mod distinct etc. Pentru procesul de implementare a POP 2007-2013 s-a încheiat Acordul cadru de colaborare între ANPA, în calitate de Autoritate de Management pentru POP, şi APDRP, în calitate de Autoritate de Plată pentru POP. Declarativ, doar obţinerea unui randament crescut de absorbţie a fondurilor comunitare impune transferul funcţiilor de gestionare a FEP din sfera de responsabilitate a APDRP în sfera MAPDR. Actul normativ sus menţionat stipulează modificarea art. 1 alin. (2), art. 3 alineatele (1) şi (2) litera b), art. 5 alineatele (1) şi (3), precum şi abrogarea art. 6 privind exercitarea funcţiilor de implementare şi de plată pentru gestionarea FEP din OUG nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea APDRP, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD. Prin intermediul acestei redistribuiri a exercitării funcţiilor pentru implementarea FEP, se urmăreşte eficientizarea în cadrul derulării FEP şi creşterea gradului de absorbţie în cadrul ambelor fonduri, prin fluidizarea activităţilor, simplificarea procedurilor, scurtarea termenelor de procesare a cererilor de finanţare şi de plată. Ca urmare a publicării în data de 31.07.2009 a Regulamentului (CE) nr. 691/2009 al Comisiei din 30 iulie 2009 privind acordarea de avansuri, începînd cu data de 16 octombrie 2009 este necesară modificarea unor prevederi regăsite la art. 10 din OUG nr. 74/2009. Precizăm aici că avansurile se refereau la: ♦ prima pentru produsele lactate şi plăţile suplimentare, ♦ plăţile pe suprafaţă pentru culturile arabile şi plăţile directe, ♦ schema de plată unică, ♦ plata specifică pentru culturile de orez, ♦ prima pentru plantele proteaginoase, ♦ primele pentru sectoarele ovinelor şi caprinelor, ♦ plăţile pentru carnea de vită şi mînzat, ♦ schema de plată unică pe suprafaţă. Explicaţia privind modificarea constă în aceea că nu se mai justifică constituirea scrisorii de garanţie bancară sau a depozitului în numerar în vederea garantării avansului acordat. Aceste avansuri se acordă numai după finalizarea verificării condiţiilor de eligibilitate şi emiterea deciziilor de plată. Menţionăm că plata în avans către beneficiarii privaţi ai schemei de plata unică pe suprafaţă se va acorda în condiţiile în care s-a finalizat verificarea condiţiilor de eligibilitate, în temeiul articolului 20 coroborat cu art. 29 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori. Toate acestea fac ca de acum înainte fermierii să beneficieze de plăţile cuvenite înainte de termenul de efectuare a plăţii, prevăzut de art. 29 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, care începe la data de 1 decembrie a anului în care acesta a depus cererea de plată unică pe suprafaţă. La o primă citire, putem prezuma că actul normativ la care ne-am referit (OUG nr. 15/ 26.08.2009) este menit să faciliteze derularea acţiunilor din cadrul FEADR, FEP, precum şi SAPARD, să prevină neatingerea obiectivelor specifice în timp util şi retragerea autorizărilor comunitare date instituţiilor de specialitate.

Tendinţe de creştere a presiunii fiscale în spaţiul comunitar

Comparativ cu anul precedent, în 2007, raportul global de impozitare a crescut cu 0,5%, în medie aritmetică. Aceasta este cea de-a treia creştere consecutivă. În multe ţări ale UE, creşterea din ultimii doi ani a fost destul de puternică pentru a împinge raportul impozitelor peste maximul înregistrat în anul 1999, cu toate că reducerile operate mai devreme în nivelul de impozitare, în unele economii mari, compensa acest trend în media ponderată a PIB. Astfel media ponderată rămâne sub nivelurile din 1999.
(Cf. Taxation trends in the European Union, EUROSTAT, ISBN 978-92-79-11171-6, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, Theme: Economy and finance, Collection: Statistical books, © European Communities, 2009)


Anul 2007, ca şi 2006, a fost caracterizat de un nivel satisfăcător de creştere (în ambii ani, PIB-ul a crescut cu circa 3%), susţinînd creşterea veniturilor fiscale.
Ca şi în anul precedent, în 2007 creşterea în proporţia de impozitare nu a fost limitată la un număr scăzut de ţări, ci la majoritatea acestora: numai în nouă state membre din cele 27 raportul de impozitare s-a aflat în declin.
Cele mai puternice scăderi au avut loc în Danemarca şi Irlanda, iar cele mai mari creşteri a ratelor de impozitare au fost înregistrate în Cipru şi Ungaria. Zona euro a urmat o tendinţă similară cu întreaga Uniune Europeană.
În general, în ciuda unei tendinţe de scădere a ratelor de impozitare, în special la impozitul pe venitul corporativ, majorările succesive în raportul contribuţiilor fiscale în PIB, înregistrat în anii de după 2004, sugerează că, în ciuda retoricii, în majoritatea cazurilor, există un apetit limitat pentru o reducere radicală în sarcinile de impozitare.
Într-adevăr, cele mai agresive reduceri de impozitare au avut loc în Europa Centrală şi de Est, în noile state membre, imediat dupa 1990, când nevoia de restructurare a acestor economii a fost deosebit de strictă. In vechile state membre, povara fiscală nu a fost redusă în mod semnificativ. În ceea ce priveşte creşterea ratei de impozitare, după 2007, în toamna anului 2008 Comisia Europeană previziona că veniturile generale guvernamentale în UE-27, ca procent din PIB, vor scădea pînă în 2010, ca rezultat al recesiunii globale.
Se aprecia că ratele ar urma să scadă semnificativ, cu aproximativ 0,55% din PIB.