Cât de util este un raport de audit?

● un raport de audit favorabil companiei reprezintă un certificat de “bună purtare” doar pe termen scurt

Firmele ale căror rezultate financiare sunt auditate periodic demonstrează un plus de seriozitate şi siguranţă în raport cu posibilii investitori. În afara acestora, de rezultatul activităţii de audit sunt interesaţi şi furnizorii, finanţatorii, salariaţii, acţionarii şi managerii. Întocmit de entităţi independente de firmă, raportul de audit este rezultat al unei suite de anchete strict specializate îndreptate asupra activităţii financiar-contabile, urmărind efectuarea înregistrărilor contabile conform cadrului general acceptat (principii, norme, reguli de evaluare şi proceduri interne), modul de culegere şi prelucrare a datelor etc. În situaţia sesizării unor înregistrări privind tranzacţii suspecte, auditorii pot recurge la tehnici de control încrucişat, intrând în legătură cu clienţii, furnizorii, debitorii ori creditorii firmei auditate. Opinia auditorului, exprimată în partea finală a raportului în cauză, este proprie acestuia şi se bazează exclusiv pe rezultatele investigaţiilor sale. Obligatorie doar pentru bănci şi societăţi listate la bursă, la care se adaugă costurile relativ ridicate, auditarea nu a găsit încă un câmp prea larg în planul firmelor autohtone, deşi o asemenea carte de vizită (raportul de audit favorabil) ar putea facilita calea spre noi oportunităţi de afaceri. Aceasta, cu atât mai mult dacă certificatul de “bună purtare” provine de la una dintre marile companii internaţionale specializate. Totuşi, după o practică occidentală de aproape jumătate de secol, astăzi se apreciază că este posibil ca auditul să nu identifice unele lacune şi situaţii de risc existente în activitatea firmei. Dincolo de cazurile ce pot fi lesne intuite (decizii manageriale ulterioare neadecvate, de exemplu), neinfailibilitatea auditului poate fi legată de lipsa concursului absolut a personalului managerial de a pune la dispoziţie toate documentele şi datele necesare, nesesizabile prin parcurgerea evidenţei contabile, cum ar fi înţelegerile secrete cu alte firme (care nu şi-au făcut încă efectul), acceptarea posturii de garant ş.a. Aşadar, raportul de audit nu este o poliţă de asigurare sau un “cec în alb” pentru societatea auditată, însă constituie, de departe, axul central al analizei situaţiei financiare privind o companie dată.