GAO - Auditarea instituţiilor guvernamentale

În auditarea instituţiilor guvernamentale, respectarea legilor şi normelor capătă semnificaţie aparte pentru că organi­zaţiile, programele, ac­tivităţile şi funcţiile guvernamen­tale sunt în general create prin lege şi sunt subiectul unor norme mult diferite faţă de cele din sectorul privat.

Potrivit standardelor de audit ale GAO (Curtea de Conturi a SUA), necesitatea evaluării referitoa­re la cerinţele legilor şi normelor şi natura evaluării variază funcţie de obiectivele auditării. Acolo unde necesitatea încadrării în aceste cerinţe e solicitată în mod special, auditorul trebuie să stabilească paşii şi procedurile ce trebuie urmate, care să certifi­ce că entitatea auditată respectă cerinţele legilor şi regulamente­lor, cerinţe care, dacă nu ar fi ur­mate, ar putea afecta semnificativ rezultatele auditării. Natura cerinţelor de încadrare în limitele legale are în vedere economicitatea şi eficienţa (încadrarea în limitele legale poate afecta semnificativ achiziţia, protecţia şi folosirea resurselor uni­tăţii, precum şi cantitatea, calitatea şi costul produselor şi servi­ciilor) şi programul (încadrarea în limitele legale corespunzătoare obiectivelor, programelor, activităţilor şi funcţiilor entităţii; maniera în care programele şi serviciile sunt prezentate, populaţia pe care o deserveşte un program sau serviciu; dacă programele, activităţile, funcţiile sunt aplicate în conformitate cu aceste legi şi regulamente). Auditorii sunt responsabili pentru determinarea legilor şi normelor ce trebuie luate în considerare de către audit. Această responsabilitate presupune ca planificarea auditării să ia în considerare cerin­ţele de încadrare în limitele legii, aplicabile subiectului auditat. Când se cere stabilirea încadră­rii în limitele legale, auditorii trebuie să efectueze auditarea astfel încât să existe asigurări că s-au detectat abuzurile sau actele ilegale care ar putea afecta semnificativ obiectivele auditării. În efectuarea auditării în con­formitate cu standardele specifice, auditorii aleg şi aplică procedurile care în opinia lor sunt corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor de auditare. Aceste proceduri sunt des­tinate obţinerii unor probe competente şi relevante care vor forma o bază rezonabilă pentru formularea opiniei şi concluziilor referitoare la obiectivele auditului.
În ceea ce priveşte standardele de audit elaborate de GAO, acestea se împart în două categorii:
1. standarde generale, aplica­bile atât auditului de regu­laritate, cât şi auditului de performanţă;
2. standarde specifice fiecă­rui tip de audit.
Relevăm că standardele generale se aplică de către toate organizaţiile de auditare guvernamentale, cât şi neguvernamentale. Standar­dele AICPA (Institutul American al Contabililor Autorizaţi) sunt similare cu aceste standarde generale, dar sunt aplicabile, mai ales membrilor aicpa. Standardele generale GAO ale auditului financiar şi de performanţă privesc calificarea personalului, organizarea auditului şi independenţa individuală a auditorului, exercitarea responsabilităţilor în conducerea auditului şi pregătirea raportului.
Regulile întâlnite în acest cadru sunt următoarele:
a. personalul desemnat să conducă auditul trebuie să posede în mod colectiv calităţi profesionale adecvate pentru sarcinile cerute. Subliniem că respectivele calităţi au în vedere cunoştinţele şi abi­lităţile grupului ca întreg şi nu neapărat fiecare auditor în parte;
b. auditorii nu trebuie să fie împiedicaţi de legături personale sau externe, necesitând a fi independenţi de entitatea de auditat;
c. îndatoririlor profesionale în conduce­rea auditului şi pregătirea rapoar­telor primează întotdeauna;
d. personalul implicat în auditul guvernamental tre­buie să participe la programe externe de revizuire a controlului calităţii.
Standardele specifice de audit atribuie auditorului responsabilitatea stabilirii înca­drării în limitele legii prin:
1. stabilirea, pentru fiecare cerinţă legală a riscului pe care abu­zurile şi actele ilegale apărute îl produc;
2. trasarea paşilor şi a procedurilor ce ar furniza asigurări că abuzurile s-ar detecta.
Când procedurile de auditare detectează apariţia unor acte ilegale sau abuzuri, auditorii trebuie să determine măsura în care aces­te acte afectează rezultatele auditării. Detectarea neîncadrării în limitele legale rezultată din acte ilegale este în general dificilă, necesitând paşi speciali. Când informaţiile analizate de auditori oferă indicii cu privire la posibilitatea apariţiei abuzurilor sau actelor ilegale trebuie să ia în considerare impactul acestor acte asupra rezultatului auditării. Dacă aceste acte afectea­ză semnificativ rezultatele auditării, auditorul trebuie să-şi extindă procedurile de auditare atât cât e necesar pentru a determina dacă actele respective au survenit şi în ce măsură afectează ele rezultatele auditării. Relevăm că audi­torii sunt responsabili cu recu­noaşterea caracteristicilor şi tipu­rilor de vulnerabilităţi şi potenţia­le acte ilegale asociate ariei pe care o studiază, în ideea de a fi capabili să identifice semnale că aceste acte au survenit.
Din perspectiva sistemului de control intern al organizaţiei, subliniem că trebuie să existe asigurarea că au fost stabilite şi sunt urmate politici şi pro­ceduri de audit adecvate, că au fost adoptate şi sunt urmate standarde de auditare corespunzătoare.
Notă: Când auditarea se efectuează pe bază de contract, iar contractul nu permite auditorului extinderea unilaterală a procedurilor, audito­rul trebuie să obţină aprobare scrisă pentru munca adiţională necesară. Dacă nu se acordă aprobarea, auditorul trebuie să consemneze în rapor­tul de auditare că există un impediment de extindere a auditării.

Transparenţa bugetului Uniunii Europene

Bugetul UE este un instrument care, pentru fiecare exerciţiu financiar, prevede şi autorizează toate veniturile şi cheltuielile considerate necesare pentru Comunitatea Europeană şi pentru Comunitatea Europeană a Energiei Atomice. Veniturile şi cheltuielile Comunităţilor cuprind:
(a) veniturile şi cheltuielile Comunităţii Europene, inclusiv cheltuielile administrative care decurg pentru instituţii din dispoziţiile din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la politica externă şi de securitate comună şi la cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală, cât şi cheltuielile de funcţionare generate de punerea în aplicare a dispoziţiilor respective, atunci când acestea sunt efectuate de la buget;
(b) cheltuielile şi veniturile Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
Totodată bugetul înregistrează garanţia operaţiunilor de împrumut şi de credit efectuate de Comunităţi, precum şi plăţile efectuate Fondului de Garantare pentru acţiunile externe.
În privinţa constituirii, utilizării şi controlului fondurilor comunitare s-au instituit mai multe reguli şi principii, care, odată respectate, asigură contribuabilul european că banii proveniţi de la acesta parcurg trasee absolut legale şi corecte. De exemplu, respectarea principiilor unităţii şi exactităţii bugetare presupune că nu se colectează venituri şi nu se efectuează cheltuieli decât dacă sunt înregistrate într-o linie din buget, apoi nu se poate angaja sau ordonanţa nici o cheltuială în plus faţă de creditele autorizate, iar nici o alocaţie nu poate fi înregistrată în buget dacă nu corespunde unei cheltuieli considerate necesară.
Veniturile şi creditele pentru plată din buget trebuie să se afle în permanent echilibru, Comunitatea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, precum şi organismele create de Comunităţi aflându-se în imposibilitatea juridică de a face împrumuturi.
Soldul fiecărui exerciţiu financiar se înscrie în bugetul exerciţiului următor ca venit, în cazul unui excedent, sau ca alocaţie pentru plată, în cazul unui deficit. Estimările acestor venituri sau credite pentru plată se înregistrează în buget în cursul procedurii bugetare şi printr-o scrisoare rectificativă. Acestea se stabilesc în conformitate cu Regulamentul Consiliului de punere în aplicare a Deciziei privind sistemul resursele proprii ale Comunităţilor.
După prezentarea conturilor pentru fiecare exerciţiu financiar, diferenţele faţă de estimările făcute se înregistrează în bugetul exerciţiului următor cu ajutorul unui buget rectificativ consacrat exclusiv acestor diferenţe. În acest caz, proiectul preliminar al bugetului rectificativ trebuie prezentat de Comisie în termen de 15 zile de la prezentarea conturilor provizorii.
În timpul procedurii bugetare, Comisia furnizează informaţiile necesare pentru o comparaţie între evoluţia nevoilor de credite şi estimările iniţiale făcute în situaţiile financiare. Informaţiile în cauză includ progresele înregistrate şi stadiul atins de autoritatea legislativă în eforturile sale de evaluare a propunerilor prezentate. Nevoile de credite sunt revizuite, dacă este cazul, în funcţie de evoluţia deliberărilor cu privire la actului de bază.
Dincolo de toate acestea, evidenţiem că bugetul comunitar se întocmeşte şi se execută (iar conturile se prezintă) în conformitate cu principiul transparenţei. La ordinul preşedintelui Parlamentului European, bugetul şi bugetele rectificative se publică, în forma finală în care au fost adoptate, în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene în termen de două luni de la data la care bugetul este declarat adoptat definitiv. Situaţiile financiare consolidate se publică şi acestea alături de rapoartele de gestiune financiară întocmite de fiecare instituţie. Apoi, informaţiile cu privire la operaţiunile de împrumut şi de credit contractate de Comunităţi în beneficiul unor terţe părţi se includ într-o anexă la buget, iar datele ce caracterizează Fondul de garantare pentru acţiunile externe se includ în totalitatea lor în situaţiile financiare.