Eliminarea tutelei “centrului” şi creşterea competenţelor colectivităţilor locale a condus la crearea în fiecare regiune din Franţa a unor camere regionale de conturi, ai căror membri sunt magistraţi inamovibili. Competenţele acestei noi jurisdicţii de stat sunt definite în lege: controlează conturile publice ale colectivităţilor teritoriale şi ale entităţilor publice, examinează gestiunea acestor colectivităţi şi verifică actele bugetare după o procedură anume.Organizarea şi funcţionarea camerelor regionale de conturi au făcut obiectul unei importante restructurări în anul 1995, când se introduce sancţionarea pecuniară a contabililor publici pentru nereguli descoperite în urma auditului.
În esenţă, competenţa unei camere regionale de conturi se răsfrânge la toate colectivităţile teritoriale din arealul geografic: regiune, departamente, comune. Această competenţă se întâlneşte în mod egal la entităţile lor publice şi, mai ales, la spitale, colegii şi licee, birouri publice, sindicate intercomunale, districte.
Dacă verificarea la aceste organisme este obligatorie, nu este valabil acelaşi lucru şi pentru celelalte organisme din sfera publică care primesc fonduri publice, asupra cărora controlul este facultativ (cum sunt societăţile economice mixte - întreprinderi de amenajare şi urbanism).
Camerele pot controla şi asociaţiile nesubvenţionate de către colectivităţile locale (cultură, sport, turism etc.) şi anumite entităţi publice naţionale, ca de exemplu, universităţi sau camere agricole. Controlul are în vedere operaţiunile (de cheltuieli) prezentate de administratorii aleşi sau numiţi, inclusiv ordonatori: primarul pentru o comună, preşedintele pentru un consiliu regional sau general, directorul pentru un spital etc. Încasările şi cheltuielile nu pot fi efectuate decât aprobate de ordonatori şi avizate de contabilii publici care întocmesc annual conturile pe bază de documente justificative întocmite cu respectarea normelor financiare.
Responsabilitatea pecuniară şi personală a contabililor publici poate fi atrasă de către judecătorul financiar dacă o cheltuială a fost neregulamentar efectuată sau dacă o prevedere nu a fost respectată. Pentru colectivităţile de dimensiune limitată (mai puţin de 2.000 de locuitori, având cheltuieli de funcţionare care nu depăşesc un anumit plafon stabilit), contabilii publici predau conturile la trezoreria generală.
Aceste conturi fac obiectul controlului administrativ al trezorierului-plătitor general, dar numai judecătorul din camera teritorială de conturi este competent în atragerea responsabilităţilor pecuniare şi personale ale contabililor publici, după sesizare.
