Comemorăm în preajma Crăciunului, de opt ani încoace (care, iată, au trecut pe nesimţite, cum se spune), plecarea dintre noi a Prof.univ.dr. Neculai Clipa de la FEAA Iaşi. Abia împlinise 50 de ani când s-a dus. Deşi făcuse multe până atunci, ar mai fi avut încă mult de spus (scris) şi de făcut.
De loc, din comuna Râşca, Suceava, a urmat cursurile faimosului Liceu “Nicu Gane”, din Fălticeni. În anul 1973, a absolvit, ca şef de promoţie, Facultatea de Economie din cadrul Universităţii ”Al. I. Cuza” din Iaşi.
Autoritate recunoscută în materie de Teorie economică, (luându-şi doctoratul cu o teză despre Capitalul uman, sub conducerea ştiinţifică a Profesorului Todosia) a contribuit din plin la formarea a 23 generaţii de economişti.
Conferinţele susţinute erau de-a dreptul captivante. Seminariile, şi mai şi. Spunem asta ca fost discipol al magistrului, care, atunci când am strălucit, am luat nota 10 (“Bravo, Americane!”, îi era vorba în atari împrejurări) sau, când o luam buiestru, mă taxa în consecinţă (”Băi Americane, da` azi nu prea le ai de nici o culoare!”).
Adresarea-i originală nu se înmuia nici în faţa colţilor manageriali. Decanul (Prof. V. Cocriş), când îi era lumea mai dragă, se pomenea, inclusiv între mai mulţi ochi, cu câte un “Vasilică, nu crezi că ar trebui revăzută cutare chestiune?!” Nu se ştie cât de bine îi venea şi Rectorului (Prof. D. Oprea), care, după adoptarea unei decizii anume, era luat cam de felul: ”Mituş, cu asta m-ai dat gata, omule! Înţelegi?” (Acu`, nici Mituş nu era chiar un sperios, de colo; ne-am convins de asta şi după cum s-a luat în clanţă cu Marele Închizitor – Blănculescu, care îl obliga să aducă ouă, pentru cantina studenţească, de la Giurgiu, scumpe şi gata stricate, ori ceapa, de la Jimbolia, şi după atacarea publică a unor ordine semnate de ministrul Tănăsescu care obliga Universitatea să ”colecteze şapte semnături pentru cumpărarea unui creion”).
Că Nicu, aşa cum îl alintau colegii, a iubit viaţa şi pe cei din jur, cu defecte şi calităţi, ştie toată lumea. Nu o dată, după câte vreun doctorat (partea a doua, pe la 3 - 4 dimineaţa), îl puteai auzi (pentru a-i distra pe cei de lângă el): ”Ah, iar am uitat s-o sun pe nevastă-mea să-i spun să mă scoată de la întreţinere pentru încă o zi!”
Deşi nu era omul care să alerge după măriri, Profesorul Clipa, în ultimii ani ai strălucitei sale cariere universitare, a îndeplinit şi funcţii de conducere specifice sistemului academic. A fost cancelar al uneia dintre cele mai mari facultăţi economice din ţară şi, apoi, prodecan cu activitatea didactică.
Opera sa ştiinţifică este dată de cele 15 cărţi, tratate şi cursuri elaborate şi de aproape două sute de articole şi comunicări publicate în volume ori în paginile unor prestigioase reviste de specialitate.
Rod al activităţii ştiinţifice şi didactice, depusă cu dăruire şi pasiune, Prof.univ.dr. Neculai Clipa fusese învestit (de tânăr, dacă avem în vedere precedentele şi canoanele în materie) cu nobila calitate de conducător de doctorat, specialitatea Economie politică.
De loc, din comuna Râşca, Suceava, a urmat cursurile faimosului Liceu “Nicu Gane”, din Fălticeni. În anul 1973, a absolvit, ca şef de promoţie, Facultatea de Economie din cadrul Universităţii ”Al. I. Cuza” din Iaşi.
Autoritate recunoscută în materie de Teorie economică, (luându-şi doctoratul cu o teză despre Capitalul uman, sub conducerea ştiinţifică a Profesorului Todosia) a contribuit din plin la formarea a 23 generaţii de economişti.
Conferinţele susţinute erau de-a dreptul captivante. Seminariile, şi mai şi. Spunem asta ca fost discipol al magistrului, care, atunci când am strălucit, am luat nota 10 (“Bravo, Americane!”, îi era vorba în atari împrejurări) sau, când o luam buiestru, mă taxa în consecinţă (”Băi Americane, da` azi nu prea le ai de nici o culoare!”).
Adresarea-i originală nu se înmuia nici în faţa colţilor manageriali. Decanul (Prof. V. Cocriş), când îi era lumea mai dragă, se pomenea, inclusiv între mai mulţi ochi, cu câte un “Vasilică, nu crezi că ar trebui revăzută cutare chestiune?!” Nu se ştie cât de bine îi venea şi Rectorului (Prof. D. Oprea), care, după adoptarea unei decizii anume, era luat cam de felul: ”Mituş, cu asta m-ai dat gata, omule! Înţelegi?” (Acu`, nici Mituş nu era chiar un sperios, de colo; ne-am convins de asta şi după cum s-a luat în clanţă cu Marele Închizitor – Blănculescu, care îl obliga să aducă ouă, pentru cantina studenţească, de la Giurgiu, scumpe şi gata stricate, ori ceapa, de la Jimbolia, şi după atacarea publică a unor ordine semnate de ministrul Tănăsescu care obliga Universitatea să ”colecteze şapte semnături pentru cumpărarea unui creion”).
Că Nicu, aşa cum îl alintau colegii, a iubit viaţa şi pe cei din jur, cu defecte şi calităţi, ştie toată lumea. Nu o dată, după câte vreun doctorat (partea a doua, pe la 3 - 4 dimineaţa), îl puteai auzi (pentru a-i distra pe cei de lângă el): ”Ah, iar am uitat s-o sun pe nevastă-mea să-i spun să mă scoată de la întreţinere pentru încă o zi!”
Deşi nu era omul care să alerge după măriri, Profesorul Clipa, în ultimii ani ai strălucitei sale cariere universitare, a îndeplinit şi funcţii de conducere specifice sistemului academic. A fost cancelar al uneia dintre cele mai mari facultăţi economice din ţară şi, apoi, prodecan cu activitatea didactică.
Opera sa ştiinţifică este dată de cele 15 cărţi, tratate şi cursuri elaborate şi de aproape două sute de articole şi comunicări publicate în volume ori în paginile unor prestigioase reviste de specialitate.
Rod al activităţii ştiinţifice şi didactice, depusă cu dăruire şi pasiune, Prof.univ.dr. Neculai Clipa fusese învestit (de tânăr, dacă avem în vedere precedentele şi canoanele în materie) cu nobila calitate de conducător de doctorat, specialitatea Economie politică.
