Satul Giurgești este o așezare pitorească, cu cca 200 gospodării.
Cine caută o oază de liniște și reculegere, departe de agitația orașului, o poate găsi în Giurgești, un sat moldovean într-o vale liniștită înconjurată de pădure, dar cu o istorie zbuciumată.
Îl străbat două pârâiașe: Bahluiețul rece și Chetrosul.
http://www.youtube.com/watch?v=IRbhrzseqQ0
Biserica ortodoxă Giurgești – o istorie zbuciumată
Numele satului se trage de la călugărul Giurgiu care, acum mai bine de 500 ani, atras de frumusețea primitoare și liniștea acestui loc izolat, a ridicat un schit. Primii localnici s-au așezat langa schit de frica tătarilor, găsind aici un loc ferit și sigur.
Istoria satului și a bisericii ortodoxe de astăzi se leagă astfel de istoria schitului călugărului Giurgiu. Pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, într-un document datat 1860, mănăstirea (schitul Giurgești) este împroprietărită cu 8 fălcii de pământ, ”spre hrana călugărilor și ajutorul celor care locuiesc pe lângă chiliile lor”, cum se arată într-un act de împroprietărire semnat de Domnitor.
Cu timpul, comunitatea credincioșilor laici de pe lângă mănăstire a crescut, dar al doilea Război mondial nu a iertat nici acest loc liniștit, punând capăt, în chip dureros, existenței schitului călugărului Giurgiu. În 1944 nemții au plasat un cuib de mitralieră în clopotnița mănăstirii și în lupta ce s-a dat cu un regiment sovietic, mănăstirea și satul au ars, aproape toți sătenii plecând în pribegie.
În 1947 se întorc unul câte unul și, înainte de a-și face alte case în locul celor distruse în război, ridică o mănăstire de lemn mai la vale de vechea biserică a schitului, de altarul mănăstirii amintind acum doar o troiță din lemn ce se păstrează până astăzi.
Mai sus de biserică, pe deal, într-un loc retras, un monument de marmură neagră cinstește eroii morți în acele lupte crunte.
(Foto: http://www.danyblog.com/2008/07/la-costesti-este-super.html)În 1965 epitropul Ioan Pintilie întors din Siberia face demersuri până la sacrificiul de sine să ridice o biserică din piatră în Giurgești, aproape de altarul vechii mănăstiri. Cu ajutorul sătenilor care au cărat piatră zi și noapte din pârâul care străbate satul, în 1967 s-au ridicat primele ziduri. În 1973 biserica este sfințită și în 1976 se construiește o casă de prăznuire.
Arhitectura exterioară respectă stilul simplu moldovenesc iar pictura interioară este de o frumusețe aparete.
În zilele de sărbătoare, sunetul clopotelor adună credincioșii la slujbă și străbate valea, alinând somnul sihaștrilor și a celor morți în război (...).
